Sub diferite forme, diabetul este o boala pe cat de raspandita, pe atat de perfida.
Inaintea descoperirii insulinei si posibilitatii admninistrarii ei salvatoare, mortalitatea prin diabet survenea
prin coma, in faza ei finala. Astazi, moartea prin coma diabetica este foarte rara, dar complicatiile acestei boli
produsa prin incapacitatea pancreasului de a secreta insulina (celulele secretoare de insulina sunt reprezentate
de celulele beta din zona insulara a pancreasului endocrin) sunt redutabile, acestea ducand la grava imbolnavire a arterelor, indeosebi ale inimii si creierului, dar si cele ale rinichiului (bolnavul diabetic putand ajunge la dializa),
ale ochilor (retinopatia diabetica urmata de orbire), ale membrelor inferioare (in acest caz putandu-se ajunge la cangrena).
Sa nu uitam, diabetul este o afectiune care "indulceste" sangele (prin cresterea anormala a glucozei sanguine) si, totodata,"musca" arterele.
Boala a fost cunoscuta inca din antichitate, savantul din Grecia Antica Areteu din Capadoccia, a dat si numele acestei boli:
"diabesis", nume care inseamna scurgere, topire de tesuturi corporale, deoarece la vremea respectiva se credea ca poliuria bolnavului diabetic este expresia topirii tesuturilor, bolnavul respectiv slabind din cauza bolii.
Alaturi de medicamentele de sinteza antidiabetice, in ultimii ani si fitoterapia a inceput sa castige tot mai mult teren,
devenind un adevarat adjuvant la terapia clasica antidiabetica. Plantele medicinale si-au dovedit efectele benefice in
diabet, cercetarile stiintifice evidentiind o serie de principii bioactive continute de acestea, principii cu rol de protectie si regenerare a celulelor pancreatice secretoare de insulina.
Plantele medicinale s-au dovedit a fi de o mare valoare si prin prisma conceptiei medicale holiste care considera pacientul
in ansamblul sau unitar.
O astfel de planta medicinala, originara din India, unde este inclusa de medicina traditionala indiana AYURVEDA
in grupul plantelor cu efecte hipoglicemiante, este Momordica chararantia (castravetele amar), specie larg raspandita in
India. Fructele si semintele acesteia constiuie o sursa de "insulina vegetala", numita p-insulina, cu structura
polipeptidica asemanatoare insulinei umane.
O alta planta, considerata de AYURVEDA o "planta sacra", ale carei extracte din tulpina subterana (rizom) sunt
de asemenea sursa unor molecule antidiabetice, este si specia arborescenta Azadirachta indica (Melia azadirachta, Margusa,
Neem). Principiile bioactive ale acestei plante exercita si un rol antiinflamator, antiseptic, antibacterial si stimuleaza, in unele cazuri, activitatea celulelor beta-pancreatice care au mai pastrat un anume potential fiziologic. Acest fapt constituie un plus de efect protector pentru bolnavul diabetic care este susceptibil si la alte boli si suferinte pe fondul diabetului care il afecteaza.
Produsele ayurvedice obtinute din plantele medicinale ce apar in bogata flora a Indiei, in acest caz fiind vorba de remediul ayurvedic antidiabetic DAITAB, sunt obtinute prin procesarea nedistructiva, netermica, a plantelor, pentru a conserva principiile bioactive si a le pastra valoroasele calitati terapeutice.
In curand, vom prezenta si alte plante medicinale ayurvedice deosebit de valoroase, cu efecte benefice intr-o gama larga de afectiuni, plante si preparate din plante sub forma unor produse natural ayurvedice ce se gasesc si in magazinele de profil sau in farmacii.
Articole
