Sistemul digestiv

Sistemul digestiv reprezintă ansamblul morfologic şi funcţional de organe ce realizează digestia şi absorbţia alimentelor ingerate, precum şi evacuarea reziduurilor neasimilabile. Principala funcţie a sistemului digestiv este aceea de a prepara hrana necesară celulelor organismului, proces realizat prin digestie şi absorbţie. Alimentele pe care le consumăm sunt vitale; ele conţin elementele nutritive esenţiale: glucide, lipide, proteine, apă, vitamine şi săruri minerale. Toate substanţele prezente în alimente sunt utilizate de organism, care extrage din ele moleculele asimilabile; rolul sistemului digestiv constă în transformarea alimentelor până la stadiul de monozaharide, acizi graşi şi aminoacizi pentru a putea fi asimilate.

Digestia începe în cavitatea bucală, iar cea mai mare parte a acestui proces se desfăşoară în intestin, nicidecum în stomac, aşa cum am fi tentaţi să credem. Dinţii încep procesul de degradare a alimentelor printr-o acţiune mecanică. Glandele salivare impregnează cu salivă alimentele zdrobite; saliva conţine o enzimă, ptialină, cu rol de iniţiator al digestiei glucidelor. Hrana mestecată şi fragmentată este transformată într-o pastă. Acest „bol alimentar” este apoi înghiţit; trece prin faringe şi coboară prin esofag, ajutat de mişcările ritmate ale peretelui acestui conduct. Apoi ajunge în stomac datorită unui mecanism involuntar, care pune în acţiune muşchii peretelui esofagian.

Odată ajunsă în punga stomacală, hrana este amestecată cu sucul gastric, care conţine o cantitate importantă de acid clorhidric; acesta „sterilizează” alimentele, distrugând bacteriile şi activează enzime ca pepsinogenul, care se transformă în pepsină şi atacă proteinele alimentare. În stomac, alimentele suferă modificări care permit absorbţia lor ulterioară de către intestinul subţire. Mici contracţii, generate aproximativ din 20 în 20 de secunde de către straturile musculare, permit amestecarea alimentelor cu secreţiile şi împing amestecul obţinut, chimul, către partea inferioară a stomacului. Chimul trece în prima parte a intestinului subţire, duodenul, printr-un sfincter numit pilor.

În intestinul subţire digestia continuă prin reducerea glucidelor la nivelul de zaharuri simple, a lipidelor în monogliceride şi în acizi graşi, a proteinelor în acizi aminaţi sau în peptide. Pentru aceasta, intestinul subţire are nevoie de secreţiile pancreasului şi ale bilei (secreţia pancreatică este bogată în enzimele necesare digestiei proteinelor, glucidelor şi lipidelor, în timp ce secreţia biliară joacă un rol important în digestia lipidelor). Absorbţia substanţelor transformate se face imediat de către enterocitele (celulele intestinale care permit trecerea alimentelor în sânge) din fiecare segment al intestinului subţire. În duoden sunt absorbite preferenţial fierul, calciul şi vitaminele. Glucidele şi lipidele sunt absorbite în duoden şi jejun, iar sărurile biliare în ileon. Materiile care n-au fost absorbite înaintează până în intestinul gros prin mişcări peristaltice. Digestia colică (la nivelul colonului) constă, în principiu, într-o degradare microbiană fără prea mare utilitate pentru nutriţie. Substanţele nutritive absorbite prin intestin intră mai departe în fluxul sanguin, pentru ca mai apoi să fie prelucrate de organele specializate şi, în final, distribuite către celule.

Ca urmare a alimentaţiei necorespunzătoare, a sedentarismului poate apărea disconfortul abdominal. Bacteriile din flora intestinală, localizate în principal în colon, descompun resturile de alimente prin două mecanisme principale: fermentaţia şi putrefacţia. Din descompunere, rezultă şi gaze şi cantităţi de produşi toxici şi iritanţi, îndeosebi când mecanismul de putrefacţie predomină. Atunci când flora intestinală normală se modifică (de exemplu, ca urmare a alimentaţiei dezordonate şi dezechilibrate, a consumului de alcool sau al unor medicamente-antibiotice), tranzitul încetineşte, procesele se modifică, apare senzaţia de greutate în abdomen. De asemenea, pot să apară şi alte manifestări neplăcute, că flatulenţa (balonarea) şi eructaţiile (râgâielile). În cazul unui tranzit intestinal lent, toxinele rezultate în urmă descompunerii rămân prea mult timp la nivelul intestinului gros şi pot fi absorbite în organism. Totodată, intestinul “depozitează” resturile alimentelor consumate timp de mai multe zile, şi în această situaţie apare senzaţia de greutate în abdomen. Atunci când alimentele tranzitează tubul digestiv într-un interval de 48-72 ore, vorbim despre un tranzit intestinal lent, iar în cazul unei durate de peste 72 de ore, se poate vorbi despre constipaţie.

Pentru sănătatea aparatului digestiv specialiştii STAR INTERNAȚIONAL MED au creat remediile ayurvedice GASCURE Tablete și GASCURE Sirop, marca Ayurmed.

 

Senzația de greață


Starea de greaţă (descrisă şi ca senzaţia de a vomita), urmată sau nu de vărsătură, reprezintă un semnal transmis de organism, care arată că acesta nu tolerează ceva ori că există o problemă cu simţul mirosului ori echilibrului. Centrul care declanşează această reacţie, la fel ca şi pe cea de vomă, se află în creier. Adesea, iminenţa vomei este anunţată de o senzaţie de sfârşeală la stomac, transpiraţie, salivaţie, scăderea tensiunii şi a pulsului, ameţeală, tremur. Faţa persoanei în cauză capătă o paloare evidentă, uneori înregistrându-se şi dureri de cap şi o stare de nelinişte, de panică. Greaţa este o “nelinişte” a stomacului, care însoţeşte de multe ori nevoia de a vomita, dar nu conduce întotdeauna la vărsături, iar vărsătura reprezintă golirea forţată, voluntară sau involuntară, a conţinutului stomacului prin gură.

O greaţă precede adesea o vomă. Survenind ca un simptom izolat, ea poate revela un atac de cord, o tulburare renală sau hepatică, o afecţiune a sistemului nervos central, tumori cerebrale şi unele forme de cancer. Adesea, stările de greaţă reprezintă o modalitate de apărare a organismului, după consumul excesiv de alimente sau alcool, după consumul de alimente alterate sau intoxicaţii cu substanţe chimice.

Cauzele apariţiei senzaţiei de greaţă şi de vărsături sunt asemamatoare; dintre acestea, cele mai întâlnite sunt răul de mare şi de mişcare, diverse afecţiuni, la începutul sarcinii, durere intensă, stres emoţional, afecţiuni ale vezicii biliare, diverse virusuri, anumite mirosuri sau arome. Cauzele vărsăturilor diferă şi în funcţie de vârstă; pentru adulţi, voma este de obicei rezultatul unei infecţii virale şi/sau intoxicaţii alimentare, iar în cazul copiilor, vărsăturile apar din cauza unei infecţii virale, intoxicaţii alimentare, rău de mişcare, supraalimentare, tuse, boli în care copilul are şi febră mare. O problemă asociată vărsăturilor este deshidratarea. Adulţii au un risc mai mic de a deveni deshidrataţi, spre deosebire de copii. Pentru a preveni starea de greaţă este suficientă respectarea unor reguli simple, cum ar fi mâncatul încet şi mestecarea corespunzătoare a mâncării, pentru a se evita balonarea şi greaţa de după masă; evitarea unor alimente/mese prea grele; gătirea mâncării bine (adică aceasta să fi fost bine fiartă/prăjită/friptă; asigurarea unei igiene corespunzătoare în bucătărie/frigider şi în timpul preparării alimentelor pentru prevenirea toxiinfecţiilor alimentare; controlarea stării de agitaţie, nelinişte etc. După un episod de vomă este indicat să se mănânce mâncăruri uşor de digerat: orez, supe creme sau limpezi, iaurt, piure de cartofi, banană; se evită alimentele grase, cafeaua, ceaiul negru sau alcoolul. De asemenea, un rol important îl are hidratarea. Dintre remediile naturiste indicate în cazul existenţei senzaţiei de greaţă/vomă sunt consumul de ghimbir, scorţişoară, ceai de muşeţel, anason, mentă.

În cazul existenţei senzaţiei de greaţă/vomă specialiştii STAR INTERNAȚIONAL MED au creat remediul ayurvedic GASCURE Tablete, marca Ayurmed.

 

Indigestia și cauzele apariției acesteia


Indigestia apare după o masă copioasă sau după consumul de alimente alterate şi este mai frecventă la persoanele care au probleme cu stomacul, ficatul sau pancreasul. Aceasta are o frecvență mai mare vara, când alimentele se pot altera mult mai rapid. De asemenea, stresul, consumul excesiv de alcool şi tutun contribuie la o digestie greoaie. Statisticile arată că 50% dintre adulţi suferă cel puţin o dată pe lună de indigestie.

Indigestia, numită medical şi dispepsie, poate avea însă mai multe cauze şi poate fi însoţită şi de alte simptome (senzaţia de plin în timpul mesei sau după masă, durere în partea superioară a abdomenului, senzaţie de arsură în partea superioară a abdomenului, greaţă, balonare, eructaţii, sughiţ, diaree). De cele mai multe ori indigestia apare brusc şi are o durată redusă. Există însă şi persoane care suferă de indigestie cronică. Alimentele care nu sunt complet digerate fermentează şi pot produce un gust amar în gură, colici abdominale, oboseală, vărsături, diaree sau febră.

Dintre cauzele cele mai frecvente ale apariţiei indigestiei amintim şi mâncărurile picante, cele de tip fast-food, mâncatul repede, băuturile carbogazoase, gastrita acută sau cronică, ulcerul duodenal şi cel gastric, unele medicamente (antibioticele, aspirina etc.). Din punct de vedere ayurvedic indigestia este rezultatul acumulării excesive de Ama (toxine) la nivelul stomacului, consecutiv scăderii focului digestiv Agni (reprezentat de totalitatea enzimelor digestive).

Dacă simptomele indigestiei apar în timpul nopţii, evitaţi să mai mâncaţi cu 3 ore înainte de culcare. De asemenea, folosiţi câteva perne pentru a dormi cu capul mai sus, pentru a împiedică acidul gastric să urce în esofag. Când ştiţi că urmează să luaţi o masă îmbelşugată, cu preparate grele, este bine să aveţi întotdeauna în frigider un ananas proaspăt. La scurt timp după masă se consumă 1-2 felii de ananas, iar digestia va fi ameliorată graţie bromelainei, o enzimă digestivă regăsită în fruct. Acelaşi efect o au şi fructele kiwi. Dintre remediile ayurvedice utile în caz de indigestie amintim: menta, şofranul, ghimbirul şi seminţele de fenicul.

În cazul apariției indigestiei specialiștii STAR INTERNAȚIONAL MED au creat remediul ayurvedic GASCURE Tablete, marca Ayurmed.

 

Ayurveda și parazitozele intestinale


Bolile determinate de diferiţi paraziţi intestinali ocupă un loc important în patologia umană, iar recunoaşterea manifestărilor acestora se impune cu necesitate în condiţiile actuale. Paraziţii intestinali apar pe fondul unei alimentaţii incorecte, care creează mediul propice apariţiei şi dezvoltării lor. Dacă nu este tratată la timp, această problemă poate afecta grav starea de sănătate a persoanelor afectate.

Parazitoza intestinală este o afecţiune a aparatului digestiv, frecvent întâlnită în ultimul timp, atât la copii (întrucât sugarul este alăptat, el nu are posibilitatea de a se contamina în mod direct, ceea ce determina o scădere a incidenţei parazitozelor intestinale în primele luni de viaţă), cât şi la adulţi şi vârstnici. Aceasta este cauzată de paraziţi sau viermi (specii de nevertebrate, lipsite de picioare, cu corpul moale, alungit, de obicei, acoperiţi de o piele cu aspect lucios, care trăiesc în sol, în apă, sau ca paraziţi pe plante şi animale); cele mai întâlnite dintre acestea sunt: Giardia Lamblia, oxiurii, ascarizii, tenia, toxoplasmoză etc. Parazitozele intestinale sunt adesea cauzate de igiena precară, de surse de apă sau animale infectate. Acestea dăunează sănătăţii prin toxinele pe care paraziţii le elimină şi prin folosirea resurselor organismului pentru a se hrăni.

Paraziţii ajung în sistemul digestiv prin înghiţire sau inhalare din alimente contaminate (carne contaminată, insuficient preparată termic, legume nespălate, apă contaminată), din contactul cu animalele. Paraziţii intestinali pot supravieţui în tractul digestiv ani de zile fără să cauzeze vreun simptom.

Durerea de cap, slăbiciunea, constipaţia, diareea, scaunele cu sânge, balonările, vărsăturile, durerile abdominale sunt doar câteva dintre simptomele asociate parazitozelor intestinale. Paraziţii intestinali pot să pătrundă în organism pe mai multe cai, iar mecanismul de acţiune este diferit de la un parazit la altul. Cea mai obişnuită cale este cea a alimentaţiei şi a apei contaminate cu paraziţi, ouă şi larve. Unii paraziţi, la fel ca ouăle şi larvele lor, pot să nu fie distruşi de acidul clorhidric din stomac sau de secreţia intestinală, ci sunt capabili să supravieţuiască drumului spre intestin, fapt care le favorizează dezvoltarea.

Dacă la copii simptomatologia este mai clară şi mai sugestivă, în cazul adulţilor, simptomatologia este mai discretă, dominată mai mult de manifestări nervoase şi digestive moderate (nervozitate, oboseala, indispoziţie, dureri abdominale difuze, tulburări de tranzit, halenă, foame exagerată). Diagnosticarea se face în urmă examenului coproparazitologic (3 examene în total, la un interval de 2 zile între ele).

În Ayurveda, parazitozele se tratează printr-o triplă abordare, care se bazează atât pe îndepărtarea cauzei, cât şi pe „repararea“ porţiunilor atacate: refacerea florei intestinale afectate de paraziţi, detoxifierea hepatică şi sanguină necesară în urmă eliberării unor toxine şi a modificărilor de pH produse de paraziţi. Măsurile de prevenire şi combatere a parazitozelor intestinale sunt şi măsurile generale de igienă: curăţenie, aerisirea încăperilor, igienizarea toaletelor, păstrarea alimentelor în condiţii stricte de igienă, spălarea fructelor şi legumelor înainte de a fi consumate, spălarea mâinilor şi tăierea unghiilor.

Pentru parazitozele intestinale specialiștii STAR INTERNAȚIONAL MED au creat remediul ayurvedic WORM END, marca Ayurmed.

 

Gastrita


Dacă ai dureri de burtă, însoţite de senzaţia de arsură în stomac şi care nu te lasă să te bucuri de mâncărurile tale preferate s-ar putea să suferi de gastrită. Gastrita este o afecţiune des întâlnită a sistemului digestiv care, netratată sau tratată superficial, poate fi periculoasă prin complicaţiile ei ireversibile. Gastrita reprezintă inflamarea mucoasei gastrice prin procese inflamatorii, degenerative sau metaplazice. Aceste leziuni ale mucoasei pot evolua spre vindecare, având un caracter autolimitant, ori din contra, pot fi evolutive până la complicaţii grave, hemoragii gastrice, perforaţii cu risc major de peritonită sau chiar degenerare în adenocarcinom (cancer gastric).

Ca şi clasificare, gastrita poate fi acută sau cronică, iar în funcţie de simptome gastrita se poate clasifica din punct de vedere clinic ca fiind simptomatică sau asimptomatică. Mesele copioase cu alimente grase şi greu digerabile afectează în timp mucoasa gastrică. Alţi factori care determină apariţia gastritei sunt administrarea de medicamente, cum ar fi aspirina, consumul de alcool şi de condimente, factorii infecţioşi (hepatitele virale, herpes, toxiinfecţiile bacteriene, infecţia cu Helicobacter pylori, candida) etc. Simptomatologia gastritei este adesea nespectaculoasă, având dureri surde, suportabile, care nu au periodicitate, ritmicitate, apar când şi când şi, odată cu evoluţia bolii, apar din ce în ce mai des şi sunt din ce în ce mai puternice.

Gastrita acută este una dintre cele mai răspândite forme ale gastritei, care se caracterizează prin inflamaţia superficială sau profundă, reversibilă a mucoasei gastrice. Gastrita acută apare ca efect imediat al unor factori interni (refluxul bilei din duoden în stomac, mai ales în urma unor intervenţii chirurgicale) sau al unor factori externi (abuzul de băuturi alcoolice, de alimente condimentate şi greu digerabile etc.). Termenul „acută” reflectă rapiditatea şi timpul de dezvoltare a afecţiunii. Această formă de gastrită poate să se dezvolte în câteva zile sau chiar în câteva ore. Netratată, gastrita acută se poate croniciza, ducând la complicaţii severe. Gastrita catarală este cea mai uşoară şi cea mai răspândită formă a gastritei acute. Ea se caracterizează prin inflamatia superficială a mucoasei gastrice. De regulă, gastrita catarală se dezvoltă timp de câteva ore (de exemplu, în urmă intoxicaţiei alimentare) şi dispare în câteva zile, fără aplicarea unui tratament special).

Gastrita erozivă se caracterizează prin apariţia unor ulceraţii (eroziuni) pe suprafaţa mucoasei gastrice. În funcţie de severitatea bolii, ulceraţiile pot fi superficiale (formă uşoară) sau profunde (formă severă). În unele cazuri ale gastritei acute eroziunile profunde pot provoca sângerare (hemoragie), în aceste cazuri boala numindu-se „gastrită hemoragică”. Mucoasa gastrică este tumefiată prin edem şi congestie, iar la nivelul suprafeţei mucoasei apar eroziuni hemoragice şi chiar ulcere acute. Ulcerul acut se vindecă rapid şi nu are tendinţa de recidivă; nu trebuie însă confundat cu ulcerul cronic.

Gastrita flegmonoasă este o formă destul de rară, dar extrem de periculoasă a gastritei acute. Ea se caracterizează prin inflamaţia supurativă şi prin deteriorarea pereţilor stomacului. Această formă a gastritei este specifică persoanelor cu un sistem imunitar slăbit. Simptomele gastritei flegmonoase pot include febră, vomă puternică, dureri abdominale. În cazul apariţiei acestor simptome este necesară asistenţa medicală de specialitate. Fără tratamentul adecvat gastrita flegmonoasă, de regulă, duce la deces.

Din punct de vedere clinic, gastrita acută poate fi „tăcută“, fără nicio manifestare, dar cu leziuni endoscopice prezente, chiar severe şi se poate manifesta brusc prin hemoragie digestivă superioară fără durere sau chiar cu durere, greaţă şi vărsături, dureri epigastrice (în capul pieptului) de intensitate variabilă, care apar de obicei după mesele mai condimentate sau mai greu digerabile, senzaţia de balonare etc. Gastrita cronică este o formă destul de frecventă a gastritei, care se caracterizează prin inflamaţia gastrică de lungă durată, de regulă peste 6 luni. Această formă de gastrită se dezvoltă timp de mai mulţi ani şi provoacă dereglări ireversibile ale structurii şi ale funcţiei stomacale. Inflamaţia gastrică trece printr-o formă superficială, apoi persoana se simte mai bine, dispar durerile pentru o perioadă şi mucoasa aparent îşi revine, dar nu se vindecă complet. Gastrita cronică persistă dacă se menţin factorii cauzali: infecţia cu Helicobacter Pylori, consumul cronic de alcool, o alimentaţie nesănătoasă, haotică de tip fast-food. Mucoasa gastrică se atrofiază, nu mai secretă acid, devine nefuncţională şi devine o cauză serioasă de cancer gastric.

Semnele clinice ale gastritei cronice sunt caracterizate prin senzaţii de presiune şi arsură în epigastru, dureri surde permanente, uneori cu iradieri dorsale ce pot fi influenţate mai ales de schimbarea de poziţie sau de mişcări. Durerile epigastrice sunt de intensitate variabilă, fără orar fix, cu evoluţie capricioasă. Durerea apare de obicei după mese mai condimentate, după acrituri, după alcool, după alimente greu digerabile şi este însoţită de pirozis (senzaţia de arsură care urcă din stomac prin esofag, cu un gust acru, provocată de hiperaciditate) şi de balonări.

În cazul gastritei regimul alimentar este foarte important. Organismul uman are tendinţa naturală sezonieră de creştere a acidităţii gastrice, primăvara şi toamna. Din acest motiv simptomele gastritei se manifestă mai ales în aceste anotimpuri. Trebuie evitate prăjelile, acriturile, condimentarea în exces, supele şi ciorbele de carne (care cresc aciditatea gastrică), legumele şi fructele nefierte care se digeră mai greu, digestia lor necesitând stagnarea îndelungată în stomac, cu creşterea secreţiei de acid gastric. Sunt de evitat şi dulciurile concentrate (cum ar fi dulceaţa, gemul, bomboanele, ciocolata), frişca, grăsimile de origine animală, fasolea uscată, varza, mâncărurile de tip fast-food, băuturile gazoase, alcoolice şi cu conţinut de cofeină. De asemenea, recomandarea specialiştilor este să se mănânce mai puţin la o masă şi mai des, pentru că în permanenţă trebuie să fie ceva în stomac pentru a „tampona” acidul, precum şi evitarea mâncărurilor prea reci sau prea firbinti.

De un real folos sunt şi remediile naturale din plante. Suplimentul alimentar ayurvedic GASCURE tablete, marca Ayurmed stimulează secreţiile gastrice şi hepatobiliare, elimină neplăcerile cauzate de excesele alimentare, înlătură greaţa, contribuind astfel la buna desfăşurare a digestiei şi absorbţiei intestinale. Protejează mucoasa gastrică, reglează tranzitul intestinal, este adjuvant în tratamentul candidozei bucale şi antioxidant. Poate fi administrat atât adulţilor, cât şi copiilor peste 5 ani.

Crizele de hiperaciditate gastrică, manifestate prin senzaţii de arsură la nivelul stomacului, regurgitaţii acide pe esofag şi digestie ineficientă pot fi combătute uşor cu ajutorul suplimentului alimentar GASCURE sirop, marca Ayurmed. Acesta acţionează cu blândeţe asupra glandelor gastrice, protejează mucoasa gastrică acţionând ca un balsam asupra leziunilor gastrice existente, opreşte extinderea acestora şi ajută la refacerea epiteliului gastric şi intestinal afectat. În acelaşi timp, reglează secreţia gastrică şi hepatobiliara şi are un efect normalizator asupra digestiei.

 

Ulcerul gastric și duodenal


Ulcerul este o excavaţie (crater) la nivelul mucoasei gastrice sau duodenale (prima porţiune a intestinului). Boala ulceroasă se întîlneşte la orice vârstă, dar incidenţa maximă este la tineri. Aceste leziuni apar atunci când secreţiile gastrice – care conţin acid clorhidric şi o enzimă numită pepsină – irită şi lezează mucoasa stomacului. Secreţiile gastrice pot afecta şi esofagul. Ulcerele peptice din mucoasa gastrică se numesc ulcere gastrice. Cele care apar în mucoasa duodenală se numesc ulcere duodenale. Ulcerul gastric şi cel duodenal sunt determinate de prezenţa mediului acid al stomacului.

Ulcerul reprezintă o lipsă de continuitate (întrerupere) la nivelul unei suprafeţe a mucoasei protectoare ce căptuşeşte tubul digestiv; este rezultatul disfuncţiei dintre mecanismele de apărare ale stomacului (mucus şi bicarbonat) şi acţiunea agresivă a unor factori externi sau intrinseci, care cresc secreţia pepsinei, gastrinei şi a acidului clorhidric. Cea mai frecventă manifestare clinică a ulcerului este durerea. Cu toate acestea, între 10% şi 40% dintre ulcere evoluează asimptomatic, fără durere. Cu câţiva ani în urmă se credea că consumul alimentelor condimentate şi stresul ar determina apariţia ulcerului, dar astăzi este demonstrat că administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (aspirina de ex.) şi infecţia cu Helicobacter pylori sunt în realitate cauza. Helicobacter pylori este prezent la 50-70% dintre persoanele diagnosticate cu ulcer gastric şi la 30-50% dintre cele cu ulcer duodenal. Dar nu toţi oamenii infectaţi cu Helicobacter pylori vor dezvolta boala ulceroasă peptică. De asemenea, fumatul este un alt factor de risc în funcţie de numărul ţigaretelor fumate; acesta scade puterea de vindecare şi creşte incidenţa recurenţelor.

Alimente permise persoanelor care suferă de gastrită: făinoasele albe bine preparate termic, carnea slabă de vacă, pui sau porc fără grăsime, peştele alb, brînza dulce de vaci, urda şi caşul nesărat, ouăle fierte moi, dovlecei, cartofi, morcovi, mazărea, toate fructele cu excepţia citricelor, ulei, untul proaspăt, lapte, ceai, suc de fructe dulci (nu citrice), frişca, compotul, budincile din făinoase şi dulciurile pe bază de brânză de vaci, iar zahărul se va consuma cu moderaţie.

Deşi stresul nu este un factor cauzal al ulcerului, acesta îi agreaveaza manifestările, şi uneori întârzie vindecarea. Tratamentul, indiferent care ar fi – preventiv sau curativ, dietetic sau medicamentos, în fazele acute sau cronice ale ulcerului – urmăreşte combaterea acidităţii gastrice şi consolidarea mucoasei.

Pentru sănătatea aparatului digestiv specialiştii STAR INTERNAȚIONAL MED au creat remediul ayurvedic GASCURE Sirop, marca Ayurmed.