Sănătatea ficatului

Ai dureri în partea dreaptă, sub coaste? Te balonezi? Eşti stresat(ă)? Ai toate şansele să ai câteva probleme cu ficatul. De la simplele dischinezii şi litiaze biliare până la bolile grave, cum sunt ciroza sau hepatita C, toate sunt cauzate de funcţionarea neadecvată a ficatului. Ficatul funcţionează ca un filtru, protejând organismul de substanţe nocive şi ajutând la procesarea celor mai multe substanţe nutritive. Prin urmare, tot ceea ce este ingerat are efect asupra ficatului, efect care este uneori pozitiv, alteori negativ. De aceea este recomandat ca bolnavii de ficat să-şi supravegheze atent regimul alimentar.

 

Dischinezia biliară


Dischinezia biliară denumeşte o dereglare a mecanismului de evacuare a bilei, dereglare datorată unor disfuncţii motrice la nivelul veziculei biliare, a canalului coledoc sau a sfincterului Oddi (intrarea canalului coledoc în duoden).
Dichinezia biliară reprezintă un complex de tulburări digestive, manifestate prin dureri în partea dreaptă a abdomenului sub nivelul coastelor (dureri ce pot avea intensităţi diferite, de la o simplă jenă dureroasă până la colici puternice), gust amar, greţuri, vărsături, arsuri în partea superioară a abdomenului cuprinsă între coaste şi ombilic, lipsa poftei de mâncare, iritabilitate crescută, astenie fizică sau intelectuală şi balonări. Acest tablou clinic poate avea caracter cvasipermanent sau episodic. Este important de precizat faptul că dischinezia biliară nu este o boală în sine ci un sindrom (ansamblu clinic de simptome şi/sau semne ce caracterizează un grup de boli, fără cauza specifică). Vezicula biliară înmagazinează bila eliberată de ficat (secreţia externă hepatică) şi o transportă în intestinul subţire unde contribuie la descompunerea (digestia) grăsimilor rezultate din timpul mesei. Bila trece în vezica biliară prin canalul biliar comun pe care îl are cu intestinul subţire. Dacă această substanţă nu este secretată de vezica biliară sau nu poate circula prin ductul biliar comun, va reajunge în vezica, fapt ce duce la dischinezie biliară.

Dischinezia biliară poate semnala existenţa unor pietre la vezicula biliară, pancreatită sau alte tulburări, care ar putea necesita intervenţie chirurgicală. Cu toate acestea, simptomele pot fi induse şi de consumul anumitor tipuri de alimente. Inflamaţia cronică, poate fi o altă cauză. Principalele cauze care determină apariţia dischineziei biliare sunt: prezenţa unui colecist malformat (ceea ce predispune şi la formarea calculilor biliari – litiaza biliară), motilitatea anormală a sfincterului Oddi (apare frecvent la 4-5 ani după colecistectomia postlitiazică), obiceiurile alimentare greşite (excesul de carne grasă, tocătură, untură, gălbenuş de ou, maioneză, condimente, ciocolata determină crize de dischinezie biliară), tulburări ale organelor învecinate (colite, gastrite şi chiar boli ginecologice). De asemenea, dischinezia biliară mai poate fi declanşată şi de factori nealimentari: tulburări endocrine, afecţiuni ginecologice, stres, surmenaj fizic, tulburări anxioase şi/sau depresive.

Cele mai multe tipuri de tulburări ale veziculei biliare au simptome similare. Un diagnostic diferenţial extensiv este necesar pentru a exclude alte afecţiuni. Medicul solicită, de obicei, teste de sânge şi examen ecografic. În cazul în care rezultatul investigaţiilor este negativ, se vor face alte analize sau ecografii pentru a se evalua funcţia veziculei biliare. Dacă este necesară o investigaţie amănunţită, se va efectua procedura numită colecistografie (injectarea unei substanţe în sânge, care va fi transportată de celulele ficatului, iar traseul ei va putea fi urmărit prin realizarea unor radiografii realizate periodic). De asemenea, sexul, vârsta şi obezitatea sunt factori importanţi în declanşarea crizelor de dischinezie biliară. Astfel, femeile mai în vârstă şi supraponderale sunt susceptibile mai mult decât bărbaţii de a suferi de dischinezie biliară.

Dacă suferiţi de o afecţiune biliară de tipul dischineziei biliare trebuie să aveţi în vedere că anumite alimente trebuie evitate, deoarece ele pot declanşa crizele biliare. Un exemplu în acest sens este consumul excesiv de grăsimi animale, de sosuri cu rântaş, tocături, mezeluri, ouă, tutun, cafea, băuturi carbogazoase sau alcool. În această situaţie de evitat sunt şi legumele uscate, ciupercile, vinetele, castraveţii, ţelina, ceapa, usturoiul şi prazul. Se recomandă alimentele uşoare, care nu solicită prea mult bila: supele de legume, cartofii fierţi sau copţi, carnea de pui, viţel sau curcan, fiartă sau la grătar, peşte, fructe şi legume (dar nu prăjite). De asemenea, sunt recomandate şi brânza de vaci, urda, iaurtul semidegresat şi laptele degresat, pâinea prăjită şi biscuiţii.

Persoanelor cu astfel de simptome li se recomandă evitarea exceselor alimentare, pentru se evita blocarea bilei şi tulburarea digestiei. Un obicei sănătos este mâncatul la ore regulate, iar pentru un drenaj biliar eficient este indicat ca după masa de prânz, persoana să stea 30 de minute culcată pe partea dreaptă.
Pentru sănătatea ficatului specialiştii STAR INTERNAȚIONAL MED au creat au creat remediile ayurvedice, LIVECOM Tablete şi LIVECOM Sirop, marca Ayurmed.

 

Steatoza hepatică


Steatoza hepatică este o boală a ficatului, caracterizată prin acumularea de grăsimi în celulele hepatice (hepatocite). “Ficat gras” sau “ficat mărit” sunt termenii uzual folosiţi de medici în raport cu pacienţii lor. Mai exact, ficatul gras sau steatoza hepatică este o afecţiune reversibilă, caracterizată prin acumularea trigliceridelor în celulele hepatice în timpul procesului numit steatoză – reţinerea anormală a lipidelor în interiorul celulelor. Această afecţiune se poate manifesta temporar sau pe termen lung, nu este dureroasă şi poate fi asimptomatică o lungă perioadă de timp. Steatoza hepatică este cea mai frecventă patologie hepatică, cu incidenţă mică în ţările cu nivel economic scăzut şi frecvenţă mare în ţările industrializate.

Cu toate că are nenumărate cauze, ficatul gras apare cu preponderanţă în rândul pacienţilor care suferă de alcoolism şi obezitate. Totodată, această afecţiune este asociată şi cu afecţiunile care influenţează metabolizarea grăsimilor. Pricipalele cauze care determină steatoza hepatică sunt alcoolismul, obezitatea, diabetul zaharat, creşterea trigliceridelor şi/sau colesterolului sanguin (hiperlipoproteinemie), dar şi unele medicamente administrate pe termen lung cum ar fi hormonii corticoizi şi estrogeni. În primele stadii ale bolii, steatoza hepatică nu prezintă simptome, cei mai mulţi pacienţi fiind diagnosticaţi întâmplător.

În steatoza hepatică se constată ficatul mărit, nedureros, cu marginea nemodificată şi care este singurul semn clinic descoperit la ecografie. Steatoza hepatică poate fi însoţită şi de o splenomegalie (splină mărită). Pofta de mâncare este păstrată, apar doar unele fenomene dispeptice ca o consecinţă a suferinţei gastrice sau pancreatice concomitente. La microscop se observă hepatocite mărite în volum, cu depunere de grăsime. Probele hepatice sunt normale, uneori însă, în pusee, se constată un nivel crescut al activităţii serice a transaminazelor. Steatoza hepatică este prima etapă a hepatopatiilor non-virale, care netratată şi mai ales fără regim igieno-dietetic corespunzător progresează în hepatită cronică, stadiu în care apare inflamaţia hepatică. Dacă nici în această etapă nu se instituie tratament, boala se agravează, ţesutul sănătos este înlocuit cu noduli de fibroză, care evoluează în ciroză hepatică.

Steatoza hepatică fără complicaţii este reversibilă, de aceea este necesară o cură de menajare a ficatului. În steatoza hepatică de cauză alimentară, este interzis consumul de grăsimi animale, carne grasă, iar în alimentaţia bonavului de steatoză trebuie să predomine legume, fructe, fibre, uleiuri presate la rece, peşte, cereale integrale, orez brun, ceai verde, ciuperci, alimente cu vitamina C. În steatoza hepatică de natură alcoolică, renunţarea la alcool face parte din tratament şi conduce la regresiunea rapidă a bolii. Este necesară menţinerea greutăţii corporale în limite normale, iar în cazul fumătorilor să se renunţe la fumat. De asemenea, sunt benefice şi exerciţiile fizice regulate, respectarea orelor de odihnă şi somn, evitarea stresului. Se recomandă exluderea alimentelor care au produs steatoza şi agravează boală cum ar fi: alcoolul, grăsimile de origine animală, carnea de porc, carnea de oaie, pielea de pasăre, mezelurile, gălbenuşul de ou, lactatele de oaie, alimentele prăjite, tocăniţele, rântaşurile, afumăturile, alimentele care conţin conservanţi, substanţe sintetice, alimentele care produc disconfort gastric, dulciurile sau alimentele bogate în carbohidraţi, sucurile sintetice sau carbogazoase.

Pentru sănătatea ficatului specialiştii STAR INTERNAȚIONAL MED au creat au creat remediile ayurvedice, LIVECOM Tablete şi LIVECOM Sirop, marca Ayurmed.

 

Insuficiența hepatică


Insuficienţa hepatică este o afecţiune, cronică sau acută, caracterizată prin incapacitatea ficatului de a-şi exercita în mod normal funcţiile sintetice şi metabolice. Deoarece este o afecţiune cu potenţial letal, insuficienţa hepatică necesită îngrijire medicală de urgenţă. Putem vorbi de insuficienţă hepatică cronică, ce evoluează lent, pe perioada mai multor ani şi de insuficienţă hepatică acută, care se instalează rapid, chiar şi în 48 de ore; aceasta din urmă este destul de dificil de detectat din timp, ceea ce îi creşte gradul de risc.

Simptomele “ficatului obosit” nu sunt caracteristice; pacienţii ştiu că oboseala poate fi dată de o boală de ficat, dar în majoritatea situaţiilor oboseala nu este dată de o boală hepatică, iar oboseala în cazul bolilor hepatice apare doar în situaţiile grave, majoritatea bolilor hepatice evoluând mult timp fără oboseală.

În general, insuficienţa hepatică este asociată cu consumul excesiv de alcool, însă există şi alte cauze ce pot determina o astfel de boală. Cauzele cele mai frecvente ale insuficienţei hepatice cuprind: hepatita B şi C, malnutriţia, ciroza hepatică de orice cauză, hemocromatoza (o tulburare a metabolismului fierului, caracterizată prin depunerea de pigment feric în diferite organe). Principalul simptom în stadiului incipient al bolii este icterul la nivelul pielii şi al ochilor, care apare când ficatul nu mai poate procesa bilirubina, o substanţă ce se formează din descompunerea hemoglobinei şi care trebuie eliminată din organism. Modificarea culorii urinei şi a scaunului din cauza acumulării excesive de bilirubină reprezintă un alt semnal de alarmă. Modul în care insuficienţa hepatică îşi face simţită prezenţa în primele faze cuprinde simptome ce pot fi regăsite şi în cazul altor afecţiuni: greaţa, pierderea apetitului, oboseala, diareea. De asemenea, pot apărea dureri în partea dreaptă a abdomenului, acestea fiind cauzate de inflamarea şi mărirea ficatului. Mai pot apărea mâncărimi severe, cauzate de depozitele de bilă formate la nivelul pielii, dar şi sângerări şi vânătăi ce se produc din cauza incapacităţii ficatului de a produce proteinele necesare coagulării. Persoanele cu început de insuficienţă hepatică pot suferi de vene varicoase, cauzate de scăderea fluxului de sânge care trece prin ficat. Mai poate apărea o acumulare de lichid de ascită în cavitatea abdominală, ca urmare a nivelului scăzut de albumină din sânge. În plus, în cazurile de insuficienţă hepatică, nivelul glicemiei variază deoarece ficatul nu mai poate ajuta pancreasul în metabolismul carbohidraţilor, iar pacienţii se confruntă cu confuzii şi alte tulburări de ordin mental, cauzate de acumularea de toxine din organism.

Prevenirea insuficienţei hepatice presupune reducerea riscului de a dezvolta ciroză sau hepatite, măsurile preventive fiind foarte simple: reducerea consumului de alcool, practicarea unei igiene corespunzătoare, imunizarea copiilor şi gravidelor cu imunoglobulină, adoptarea unei diete complete, care să cuprindă toate grupele de alimente.

Tratamentul “ficatului obosit” nu este o problemă simplă; medicii pot diagnostica insuficienţa hepatică bazându-se pe simptome şi examenul fizic; testele de sânge evaluează funcţia hepatică, care este de obicei sever alterată. Tratamentul depinde de cauza şi simptomele specifice. Caracterul urgent al tratamentului depinde dacă insuficienţa este acută sau cronică, dar principiile sunt aceleaşi. În prezent există mai multe nivele de tratament pentru insuficienţa hepatică: repaus la pat, regim alimentar cu conţinut redus de proteine, sare, prăjeli, alcool, tratamentul cauzal al acesteia (hemoragie digestivă, medicamente, toxice, virusuri), evacuarea conţinutului digestiv, sursa potenţială de intoxicare hepatică, etc.

În ceea ce priveşte dieta ce trebuie adoptată sunt excluse grăsimile fierte, sosurile cu rântaş, produsele de patiserie. De asemenea, se recomandă excluderea din alimentaţie a unor legume (varza, conopida, napi, ţelina, castraveţi) şi a unor fructe (prune, pepeni galbeni, banane). Sunt indicate ciorbele de legume (cu morcov, tomate, creson) precum şi fructele mai acide, cu acţiune stimulatoare în insuficienţa hepatică (lămâi, portocale, mandarine, grepfruit, struguri, mere). Deosebit de eficient este consumul de dimineaţă, pe stomacul gol, a unei linguriţe de ulei de măsline, cu o felie de lămâie. Întrucât se renunţă la consumul de alcool, cafea şi băuturi prea acidulate, se vor bea cantităţi mai mari de apă minerală şi ceaiuri medicinale, pentru eliminarea toxinelor acumulate în ficat. În loc de cafea este recomandat să se consume un „surogat” din rădăcini de cicoare. După atenuarea crizelor dureroase se vor putea introduce în alimentaţie carnea de vită şi de pasăre, peştele alb şi produsele lactate degresate. În timpul crizelor dureroase este obligatoriu repaosul la pat. Se vor aplica în zona dureroasă comprese calde, alcoolizate, sau cataplasme cu frunze de varză sau creson.

Pentru sănătatea ficatului specialiştii STAR INTERNAȚIONAL MED au creat au creat remediile ayurvedice, LIVECOM Tablete şi LIVECOM Sirop, marca Ayurmed.